Misiunea Ortodoxa Romana Sfantul Ioan Evanghelistul din Charlotte, NC SaintJohnRo.org - Misiunea Ortodoxa Romana Sfantul Ioan Evanghelistul Charlotte, NC -- Romanian Orthodox Mission Saint John the Evangelist from Charlotte, NC
Acasa  |  Sf. Ioan Botezatorul  |  Program Liturgic   |  Evenimente  |  Calendar  |  Forum   |  Contacte


Misiunea Noastra
Consiliu Parohial
Program Liturgic
Evenimente
Galerie Foto
Preot Paroh
Scurt Istoric

Capela Online
Carti Audio
Filme Ortodoxe
Rugaciuni
Acatiste
Cantari

Credinta Noastra
Cuvinte De Folos
Mic Catehism

Alte Link-uri

Biblioteca Online
Sfintele Taine
Spovedanie
Harta Site



Donatii Online

Utilitazor nou?    Ai uiat parola?
Autentificare Email   





Ce Este Spovedania?


CE ESTE SPOVEDANIA ?

Spovedania sau Pocăinţa, este mijlocul pe care Biserica ni-l pune la îndemână pentru a ne curaţi de întinăciunea păcatelor; ea este Taina în care Dumnezeu iartă, prin preotul duhovnic, păcatele creştinilor care se căiesc şi se mărturisesc în faţa preotului.
      Mântuitorul a instituit această Taină în ziua Învierii când, apărând între Ucenicii Săi, “a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veti ţine, vor fi ţinute”(Ioan 20, 22-23).
     Mărturisirea păcatelor, înaintea duhovnicului, este poruncită de Dumnezeu şi este o urmare firească a părerii de rău ce o avem pentru greşelile comise. Ea nu numai că răspunde unei nevoi de natură psihică, deşi face şi lucru acesta, ci efectiv are ca rezultat iertarea păcatelor.
     Sufletul uman este o enigmă, un mister negrăit si nu doar pentru cei din afara lui, ci chiar pentru omul însusi. Atunci când este sufletul sănătos, omul urcă spre Dumnezeu, pe calea faptelor bune, si comunică, prin intermediul rugăciunii, cu El. Aceasta este starea firească, normală, de sănătate a sa. Însă nu putine sunt cazurile în care sufletul este bolnav. La boala sa contribuie schimbările majore ale lumii contemporane, cărora acesta nu reuseste totodeauna să le tină piept, însă adevărata sa boală o constituie păcatul si numeroasele forme pe care le îmbracă acesta în patimile cele ucigătoare de suflet.
     „Dacă mărturisim păcatele noastre, scrie sfântul Ioan Teologul, Dumnezeu este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea”(1 Ioan 1, 9).
     Spovedania trebuie făcută sincer şi complet. De aceea e bine ca, înainte de a ne prezenta în faţa duhovnicului, să facem canonul înainte de spovedanie şi să avem câteva momente de linişte pentru a ne aduna gândurile, pentru a putea face o spovedanie sinceră.
     După ce ne-am spovedit trebuie să ne hotărâm să ducem o viaţă mai bună. Duhovnicul, în funcţie de greşelile comise, ne stabileşte un canon de pocăinţă. Canonul constă din post, rugăciune, lectură religioasă, acte de caritate, etc.. El are mai mult un caracter terapeutic decât pedepsitor.
     În final ne dezleagă de păcatele mărturisite şi ne spune dacă ne putem împărtaşi. Sau, boala sufletului fiind grava şi faptele săvârşite grele, va trebui să mai treacă o perioadă de timp în care vom pune în practică sfaturile primite.
     Creştinul trebuie să se spovedească ori de câte ori îşi simte sufletul apăsat de păcate. Multă lume se spovedeşte doar în Postul Mare, este însă prea rar pentru o viaţă creştinească normală. Spovedania la patruzeci de zile, recomandată de Sfinţii Părinţi este ceea mai eficientă. În orice caz măcar in cele patru posturi de peste an să se spovedească fiecare creştin.
     Din punct de vedere pedagogic şi pastoral, nu-i bine să ne schimbăm des duhovnicul. Pentru că între părintele sufletesc şi fiu se crează o legătură duhovnicească. Aşa cum doctorul trupesc, pe care-l cercetezi regulat îţi ştie suferinţa şi ţine seama de evoluţia sănătăţii tale, tot aşa procedează şi preotul duhovnic.
     Spovedania este valabilă şi indispensabilă chiar şi mântuirii clericilor. Toţi călugării, preoţii, episcopii trebuie să se spovedească şi ei unii altora pentru a primi dezlegare şi iertare. Toţi suntem oameni egali şi toţi trebuie să ne spovedim „de la vlădică la opincă”, de la cerşetor până la savanţi sau conducători de state. Cu sufletul toţi suntem egali înaintea lui Dumnezeu.